Autor: Octavian Badescu | Publicat in: wall-street.ro |
Un spectru sumbru bantuie prin Europa. Evenimentele din Cipru din urma cu doi ani sau ceea ce se intampla acum in Grecia, sunt parte din indiciile care arata cat de daunatoare poate fi asa-zisa dezvoltare axata pe acumularea de datorii nesustenabile, facute cu implicarea directa a statului (reprezentat de politic), si in final, pe spinarea acelor contribuabili capabili si de a produce si de a realiza economii, nu doar sa consume. “Creditorul international” mult blamat esti chiar tu.
Incep prin a aminti ca in secolul trecut, veniturile statelor au crescut de la aproximativ 5-10% pana la 30-60% din PIB si continua si in prezent sa creasca. Incotro mergem urmand aceasta tendinta? Chiar si asa, majoritatea statelor sunt in imposibilitatea de a-si echilibra bugetele, rezultatul fiind o datorie publica acumulata, care este, de fapt chiar mai mare decat perceptia, pentru ca o datorie publica ar trebui sa fie comparata nu la PIB, ci numai la veniturile statului. Datoria publica + privata ar putea fi comparata cu PIB, pentru a fi corect. Cine va plati, in cele din urma, fie prin inflatie, fie prin bail-in? Cei care detin un patrimoniu, cei care au economisit… De ce ? Simplu. Pentru ca sunt singurii care au. Si pentru asta trebuie pedepsiti. Confiscarea depozitelor se numeste astazi “masura pentru asigurarea stabilitatii financiare”.
Crizele din Cipru si din Grecia, platite de cei care reusesc sa faca economii nu au fost in primul rand o problema eminamente bancara (aici “rezerva fractionara” isi are si ea rolul ei important), ci o problema de insolventa a statelor care au imprumutat fara sa poata sa mai plateasca inapoi nici macar dobanzile. Si in Romania, ceea ce auzim mereu ca agenda publica este “cum sa aducem mai multi bani la bugetul de stat” in loc de “cum sa reducem cheltuielile statului”.
Acestea nu sunt semne ca suntem pe drumul cel bun si, ca urmare a acestei tendinte, putem deveni intr-o generatie sau doua o populatie exploatata, mai saraca si fara mecanism de aparare impotriva agresiunii unui stat omnipotent. Este necesar sa schimbam aceasta paradigma paguboasa, avem nevoie sa folosim statul ca organizatie pentru beneficiul cetateanului, trebuie sa ne recastigam conceptul de “stat”, care a fost confiscat de politicienii etatisti intr-o maniera asa-numita “democratica” si este necesar a incuraja pe cei care sunt dispusi sa lucreze si sa-si asume riscuri.
Este necesara adaptarea formei actuale a democratiei, forma care poate fi calificata ca orice, mai putin ca “putere a poporului”, asa cum ar trebui sa fie. Apare o intrebare retorica: Ce putere avem, atunci cand e impartita in milioane de unitati egale, exercitata o data la fiecare patru ani, si prin alegerea unor reprezentanti care conduc la randul lor prin alti reprezentanti, in scopul de a administra si consuma resurse produse de altii?
Cititi mai mult:
https://www.wall-street.ro/articol/Economie/186045/tragedia-greaca-moderna-este-despre-state-banci-si-democratie.html