“Social” este un cuvânt cu certe conotații pozitive în lumea de azi.

“Dă bine” să îl folosești cât mai des, te duce cu gândul la umanism, la oameni, la societate, la preocuparea pentru semeni. Partide din lumea întreagă au preluat termenul și l-au inserat chiar în denumirea lor. Companii, alte organizații sau indivizi arborează steagul “social” peste tot și cât mai vizibil.

Carevasăzică, dacă nu îl ai în vocabular sau pe insignă, înseamnă că nu ești preocupat de oameni, de indivizi, de societate, implicit ești ne-votabil, ne-frecventabil, ne-apreciabil, un om fără suflet și un afacerist/capitalist veros. Prin urmare, moda momentului a determinat alăturarea acestui cuvânt unei pleiade de alți termeni care nu aveau deloc nevoie de această însoțire.

Ați observat cum alăturarea cuvântului “social” anumitor cuvinte determină schimbarea completă a sensului acestora ? Spre exemplu – “justiție socială”, deși cuvântul “justiție” este atât de inechivoc, încât nu mai are nevoie de nicio altă precizare. Adică sunt două forme de justiție diferite ? Cea socială nu e justiție ? Sau “responsabilitate socială”, eventual a “corporației”, altminteri iresponsabile. Sau “economie socială de piață”, când o economie ori este de piață, ori nu este, chestiunea e simplă. Și astfel de exemple mai sunt.

Ei bine, în acest tăvălug al ipocriziei, nici cuvântul “antreprenoriat” nu a scăpat neviciat. Nu am înțeles niciodată de ce a trebuit inventată formula “antreprenoriat social”, în pofida faptului că existau deja termeni consacrați și care exprimă mai mult sau mai puțin același lucru: “caritate”, “filantropie”.

Mai mult decât atât, cu ajutorul propagandei, în mentalul colectiv tinde să se instaleze gradual concepția potrivit căreia “antreprenoriatul social” are cumva un statut superior clasicului “antreprenoriat” care nu ar face decât să servească intereselor – nu-i așa? – mărunte și egoiste ale antreprenorilor motivați de profit.

Citeste mai mult pe: www.profit.ro