M-am intalnit marti cu studentii veniti la Universitatea Bucuresti in cadrul primei seri de mentorat pentru cariera, proiect despre care va mai povesteam intr-un post recent.
M-a surprins ca cei mai multi dintre cei care au venit erau din alte facultati: am auzit voci de la SNSPA, ASE sau Facultatea de Drept, ceea ce m-a bucurat foarte tare. Prima discutie avea ca tema ideea de “Life Management”, asa ca, dupa ce le-am povestit cate ceva despre cine sunt si ce am facut pana acum, am intrat repede in subiect si i-am provocat sa imi raspunda la tot felul de intrebari: care e cea mai pretioasa resursa, din punctul lor de vedere? Ce inseamna succesul, asa cum il vad ei? Care e visul lor, pana la urma?
Am aflat ca timpul si succesul sunt pentru cei care au fost prezenti cele mai importante lucruri care ar putea contribui la un scop final care sa le aduca multumirea. De fapt, cred ca orice si-ar reprezenta sau propune ei, ar trebui sa treaca prin aceleasi etape despre care le-am vorbit la prima noastra intalnire, iar primul pas este, din punctul meu de vedere, o setare cat mai clara si cat mai precisa a obiectivelor de cariera.
E dovedit statistic ca cei care isi pun niste obiective mai inalte ajung mai departe decat cei cu obiective mai joase, iar cei care isi definesc obiective masurabile realizeaza mai multe decat cei cu obiective vagi. Intrebarea standard pe care cred ca am primit-o cu totii la un moment dat in interviurile de angajare, si anume “Unde te vezi peste cinci ani?”, ar fi mult mai relevanta daca s-ar transforma in”Care este visul tau?”. Le-am marturisit studentilor ca, cel putin pentru mine, aceasta intrebare e esentiala atunci cand stau de vorba cu cineva.
Desigur, am primit si eu, la randul meu, aceeasi intrebare din partea lor: unde mi-am propus eu sa fiu peste cativa ani si care e visul meu pe mai departe? Asa cum spun deschis tuturor, imi doresc sa ma fac util societatii si sa am un impact benefic asupra celor din jur. Mi-ar placea ca peste multi ani sa fiu un bunic pe care nepotii sa il asculte cu drag si in care oricine sa gaseasca o resursa folositoare. Cred ca daca nu ne dorim sa lasam macar asta in spate, utilitatea individului se pierde foarte usor pana la finalul vietii.
Desi am ajuns sa vorbim despre multe alte lucruri si am fost purtat de intrebarile lor si prin alte zone decat cele ale primului pas in cariera, sper ca au ramas cu totii cu un lucru foarte important in minte: cea mai mare responsabilitate a lor la varsta pe care o au este aceea de a-si descoperi propriul vis. Mai departe, se poate construi relativ usor sau, cel putin, lucrurile ar decurge mai firesc unele din altele.
Le-am citit bucuros feedback-ul de pe formularele pe care le-am impartit la final si imi doresc ca data viitoare sa fiu si mai pregatit pentru ceea ce-si doresc sa afle. Miercuri, pe 18 aprilie, ne intalnim din nou si am planuri mari si frumoase pentru discutiile cu ei, mai ales ca le pregatesc si invitati importanti care ar putea sa le ofere insight-uri valoroase din domeniile care ii intereseaza.
Revin cu impresii la cald dupa urmatoarea intalnire 🙂
