Publicat in: bursa.ro
• (Interviu cu Octavian Bădescu, fondator Freedom Group)
• “Asistăm la un intervenţionism al cărui cost nu are nimic de-a face cu logica economic㔕 “Este posibil ca, sub pretextul «coronavirus», să asistăm la cel mai agresiv atac din ultimele decenii al politicului, care reprezintă statul, la adresa mediului privat şi a pieţei libere” • “Este foarte important ca mediul privat să pună, în paralel, presiune către stat pentru reducerea cheltuielilor sale, ceea ce nu se poate face fără o regândire a atribuţiilor acestuia”
Măsurile luate de autorităţi în cazul multor state europene, dar şi din întreaga lume, pentru a opri pandemia de coronavirus, reprezintă un intervenţionism al cărui cost nu are nimic de-a face cu logica economică, susţine Octavian Bădescu, fondatorul companiei de consultanţă imobiliară Freedom Group, care este de părere că aceasta este un rezultat şi al actualei forme a democraţiei, a sistemului actual de vot care nu are nicio legatură cu contribuţia individuală la bugetele comune.
“Economia, resursele şi libertatea pentru ceilalţi peste 99% din oameni care supravieţuiesc este posibil să fie decimate”, spune Octavian Bădescu, care este şi fondatorul Sameday Courier.
Reporter:Credeţi că măsurile înaintate până acum de autorităţi sunt suficiente pentru a ajuta economia, în ansamblu, să treacă peste această perioadă, sau va fi nevoie de mai mult, cum de altfel a anunţat Guvernul că este gata să facă?
Octavian Bădescu: Mai înainte de toate, aş face o constatare generală, referitoare la abordarea multor state la nivel european, dar şi mondial. Dacă adunăm toate sumele pe care le anunţă guvernele că le pun la bătaie pentru “salvarea” economiei, sume considerate oricum ca fiind insuficiente de către mediul privat, şi dacă le împărţim la numărul estimat de cazuri salvate din perspectivă medicală prin această abordare agresivă la care asistăm, ajungem la cifre astronomice, de circa 100.000 euro per capita. Plus celelalte costuri directe ale intervenţiei societăţii pentru respectivele cazuri, plus costurile ascunse generate de impactul major şi pe multiple planuri asupra celor care nu vor beneficia de resursele insuficiente ce vor fi alocate şi care, pe deasupra, lasă şi mult loc hazardului moral.
Sunt valori net superioare contribuţiei respectivelor persoane (atenţie şi la caracteristicile “grupului vulnerabil”) la fondurile de sănătate. Viaţa este şi economie, nu avem ce să facem.
În opinia mea, este nevoie sa regândim abordarea, resursele au fost, sunt şi vor fi întotdeauna insuficiente în raport cu nevoile şi infime în raport cu solicitările primite.
Costul acestui intervenţionism nu are nimic de-a face cu logica economică. Din păcate, asistăm la un rezultat şi al actualei forme a democraţiei, a sistemului actual de vot care nu are nicio legatură cu contribuţia individuală la bugetele comune.
Vom plăti foarte scump din multe perspective aceste derapaje şi ar fi foarte bine dacă am utiliza acest eveniment pentru a pune pe agenda publică dezbaterea despre modul în care este ales, de către noi ca societate în general, leadership-ul politic şi calitatea discutabilă a rezultatelor.
