Incepe o noua campanie electorala. Candidati, promisiuni, pozitii vizate in ierarhia statului.
Totalul aparatului de stat (administratie locala, guvern, parlament, putere judecatoreasca, s.a.m.d.) este format din cateva zeci de mii de oameni. Oameni care gestioneaza direct sau indirect resurse de zeci de miliarde de euro sau cel putin influenteaza major viata a milioane de romani. Administreaza si decid bugetele si cheltuirea lor, a banilor contribuabililor.
In consecinta, exista o miza. Iar toate jocurile se fac in alegeri. Atunci alegatorul imputerniceste alesul pentru a decide in numele lui pe diferite aspecte extrem de importante. Aceasta este esenta democratiei reprezentative.
In toate scrutinurile sunt implicati sute de mii de candidati. Este incredibil cum un numar foarte mare de oameni aspira si se considera apti la a gestiona viata celorlalti.
Si cat de multi alegatori se iluzioneaza cu prezumtia ca, desi un personaj are dificultati in a-si gestiona propria viata (la nivel familial, profesional, financiar), acesta poate fi un bun administrator sau decident in privinta resurselor de care dispune o intreaga comunitate. Sau ca ii va mai avea puterea de a se dedica dezinteresat comunitatii, serviciului public (“public servant” se numeste, nu?) pana a-si rezolva propriile-i probleme individuale. Nu cumva respectivii candidati spera, de fapt, ca pozitia publica ii va ajuta sa scape de dificultati? Sau cumva alegatorii nu-si pun astfel de probleme? Dar apoi se vaita.
De-a lungul timpului am vazut “alesi” fie individual, fie pe liste, oameni care au mari probleme in viata de familie, cauzate chiar de ei insisi. Au probleme in a-si educa proprii copii. Au o cariera profesionala extrem de subtire sau nu o au deloc. Au credite la banci sau la fisc care le depasesc activele si capacitatea de a le rambursa in conditii normale. Dar traiesc “pe picior mare” in case de sute de metri, in masini scumpe si in vacante de lux. Ii regasim si acum pe liste.
Desi in fond sunt doar impostori, sunt invitati permanent la televiziuni si sunt “rasfatati” ai presei care contribuie la crearea unui statut de vedeta. Nu au condus sau nu au administrat pe nimeni niciodata, nici macar propria persoana, propriul destin sau bugetul propriei familii sau daca au administrat ceva, e cert ca nu au facut-o prea bine.
Oameni marcati de esecuri pe diferite planuri tind catre zona politica – zona gestionarilor de bugete, a administrarii de destine si din pacate deseori o si acceseaza, speculandu-si incontinenta verbala, pe post de “substanta”.
Democratia este inca perfectibila si sunt posibilitati de reglementare prin care noi am mai putea limita toate aceste neajunsuri, pentru ca in sistemul actual alegerile sunt castigate de cei mai buni actori, de cei mai buni “candidati”, nu de cei mai potriviti oameni pentru activitatea ce o au a o desfasura ulterior.
Insa, pana atunci am mai putea dedica cateva zeci de minute studierii mai amanuntite a celor pe care ne pregatim sa ii alegem in decembrie. Pentru ca ei gasesc de cuviinta arareori sa se explice. Aspira la putere, insa nici prin cap nu le trece ca aceasta vine “la pachet” cu responsabilitatea.
In supermarket nu trebuie sa intri infometat pentru ca vei risipi, cumparand mai mult decat iti trebuie. Este demonstrat deja, nu e o supozitie. Totodata, se spune ca nu e prost cine cere, ci e prost cine da.
In decembrie putem evita prin vot ca oameni infometati sa ajunga in supermarket?
Este o intrebare nu doar pentru cei care figureaza ca votanti pe liste, ci si pentru acei “self-made” oameni, oameni liberi si care au o reala putere, acumulata in urma unor eforturi de ani sau zeci de ani, incununate de succes. Nu au oare acestia si o responsabilitate mai mare, de a-si asuma “gestionarea” la un nivel mai inalt decat pentru propria soarta – un nivel social-politic -, responsabilitate pe care ar fi necesar sa si-o asume?
Sursa foto: www.portalroman.com
Articol publicat si pe Wall-Street.ro