Plecand de la faptul ca intr-o recenta conferinta organizata de catre o publicatie de business s-au ridicat anumite teme de discutie (sintetizate in intrebarile de mai jos), intru direct in subiect si le abordez pe rand, incercand cateva raspunsuri.

1. Cum atragem capital si incredere in Romania ?

Nicolae Titulescu spunea in perioada interbelica – “dati-mi o buna politica interna ca sa va dau o politica externa la fel de buna.”
Astfel – la capitolul “politica interna” intra 3 parametri.

Vorbim despre “siguranta” – investitorii, turistii si proprii cetateni ai tarii trebuie sa aiba sentimentul ca in acest spatiu geografic proprietatea privata se simte bine si ca se va simti astfel si in urmatorii zeci de ani.

Investitiile depind si de siguranta pe care o inspira statul, politicul si mentalitatea oamenilor, a societatii, in raport cu investitorul. Spun aceasta intrucat o situatie financiara proasta a unui stat care nu-si poate limita cheltuielile si echilibra bugetul sau o atitudine nefavorabila a unei majoritati a populatiei in raport cu zona de business – ambele pot facilita sferei publice exercitarea unor abuzuri in raport cu sfera privata, se poate ajunge si la nationalizari.

Datoria publica nu vine din taxe prea mici, ci din cheltuieli prea mari ale statului, a mai spus-o printre altii si Reagan inaintea mea. Continuarea acestui trend – iar forma actuala a democratiei poate facilita aceasta evolutie – poate conduce in cateva decenii la un etatism generalizat, la comunism, de aceasta data la o scara geografica mult mai mare si beneficiind de un anume suport popular in vremelnica faza premergatoare saraciei generalizate pe care stim ca o genereaza un astfel de sistem, deci la un mediu in care proprietatea privata nu s-ar simti deloc bine.

Divizarea fundamentala a societatii noastre nu este intre bogati si saraci, care cu totii o duc mult mai bine ca in urma cu zeci sau sute de ani, ci intre platitorii de taxe si consumatorii acestora. In acelasi timp, este o realitate faptul ca guvernul care il jumuleste pe Ion pentru a-l plati pe Gheorghe va conta intotdeauna pe sprijinul lui Gheorghe, ca sa-l parafrazez pe G.B. Shaw. Iar capitalul este un animal sperios, nu se poate apara nici macar prin vot.Un alt parametru este reprezentat de “costurile mici” – si aici vorbim inclusiv despre taxare, inclusiv despre taxele pe munca si despre toate costurile aferente investitiei in Romania.

Citeste tot articolul AICI.