De curand a inceput scoala si baiatul meu intra in “sistem”. Prilej pentru o scurta reflectie.

Ministrul Funeriu a facut un pas mic, subtiind gatul sticlei prin care absolventii de liceu se scurgeau nestingheriti catre piata muncii si catre facultate. Prin inasprirea supravegherii examenului de bacalaureat, prin cvasi-eliminarea copiatului, dansul a incercat o asanare a imposturii din sistemul de invatamant cu deviza “pe aici nu se trece!”. Insuficient.

Tot in ultima perioada, o forma similara de impostura si-a scos la iveala lungile si multiplele-i tentacule odata cu scandalurile de plagiat la cel mai inalt nivel.

Cred ca orice om de bun simt realizeaza ca plagiatul, copiatul si furtul fac parte din aceeasi familie: posesiunea cuiva insusita de altcineva. Sinonim copiatului conform dictionarelor – plagiatul -, fie el si “furt literar” conform acelorasi dictionare – e furt si e o fapta penala.

Pe de alta parte, se spune despre romani ca sunt hoti. Probabil pentru ca sunt mai multi ca prin alte parti. Tot ce se poate, simtim aceasta mai ales in zona administratiei de stat (a tuturor si a nimanui), insa nu numai.

Cand apare insa in viata marii majoritati a indivizilor pentru prima data tentatia si/sau manifestarea hotiei ? Oare nu in gimnaziu cand incepem sa copiem ?

Nu doar ca in respectivele momente, fie ele in gimnaziu, liceu sau facultate, nu riscam nimic in plus decat ceea ce riscam si atunci cand nu invatam, in speta pierderea examenului. Insa nici macar nu ne confruntam cu o presiune sociala, cu o critica din partea colegilor de clasa, din contra.

In alte tari, copiii nu copiaza fiindca s-ar confrunta cu oprobiul imediat si persistent al colegilor de clasa, care s-ar simti pe buna dreptate furati. Colectivul ii va izola mintenas si asta doare.

In alte tari, la universitati, copiatul si plagiatul au ca efect nu doar stigmatizarea, ci si exmatricularea. Doare al naibii de rau si asta.

Intamplator sau nu, in respectivele tari, e mai putina coruptie.

Pedeapsa pentru furt nu poate fi aceeasi cu pedeapsa pentru lipsa de pregatire, pentru ca altfel vorbim de o “invitatie” la furt, copiatul ramanand unica solutie a unui elev nepregatit, solutie care nu e insotita de un cost suplimentar daca o incerci.

Poate ca ar merita sa facem, la inceput de an scolar, un exercitiu de imaginatie si, totodata, o sugestie pentru ministerul de resort:

Cum ar arata societatea peste 5-10 sau 20 de ani, daca incepand din acest an am institui asimilarea copiatului cu furtul, legiferand o realitate si abordand problematica ca atare?

Daca am pedepsi cu scaderea notei la purtare, cu corigenta, cu repetentia si apoi cu exmatricularea, faptele de copiat, incepand din gimnaziu ? Daca in cazul persoanelor majore am suplimenta pedeapsa cel putin cu cateva saptamani de munca in folosul comunitatii, notate in cazier si prestate efectiv?

Personal cred ca am avea sanse serioase sa traim intr-o tara cu cetateni mai bine pregatiti si mai productivi, mai corecti, intr-o tara cu o coruptie mult mai putin prezenta, cu infractori mai putini, cu costuri mai mici ale aparatului de politie si ale sistemului judecatoresc, iar beneficiile nu s-ar opri aici.

Implicit, am trai mai in siguranta si cu mai multi bani in buzunarele proprii.

Sursa foto: www.cariereonline.ro.

Articol publicat si in Cariere.