7 Principii de Guvernare Democratica Eficienta – locala si centrala

  1. Principiul libertatii individuale, economice, politice si administrative.
    Este nevoie de o restaurare in aceste domenii, ultimul secol marcand o permanenta, lenta, dar constanta abdicare a leadership-ului politic si – prin non-combat – a cetatenilor de la acest principiu de baza. Libertatea si responsabilitatea individuala sunt cele doua fatete ale aceeasi monede si este cea mai eficienta modalitate de abordare a problematicilor comunitatii in ansamblu.

  2. Principiul respectarii dreptului de proprietate, privata si publica, cu facilitarea unei ponderi cat mai mari a proprietatii private, aceasta favorizand o responsabilitate mai mare in gestionarea eficienta.
    Libertatea si proprietatea la care se face apel in primele doua principii sunt elementele esentiale de a caror respectare depinde orice constructie subsecventa.

  3. Principiul implicarii constante si reale a cetatenilor in deciziile de guvernare locala si centrala.
    Este necesar sa existe o putere de decizie a membrilor oricarei comunitati, exercitata des si in cunostinta de cauza, inclusiv cu privire la alocarile bugetare pe destinatii.

  4. Principiul dreptatii, al echitatii de tratament pentru toti, al egalitatii de sanse, indiferent ca vorbim de indivizi sau de organizatii, de mediul de stat sau de cel privat, de companii mai mici sau mai mari, de momentul prezent sau de aspectele ce vor impacta generatiile viitoare.
    Trebuie minimizare barierele de intrare pe piata, atat in domeniul economic, cat si politic, iar subventionarea de la buget a unitatilor administrative-teritoriale, a companiilor, partidelor si altor organizatii trebuie stopata. Toate tipurile de jucatori din economie, inclusiv sistemul bancar este necesar sa respecte reguli similare din perspectiva prudentiala celor prevazute de dreptul comercial.

  5. Principiul pastrarii de catre cetateni a unei parti cat mai mari din veniturile produse de activitatea lor.
    Este un principiu al fiscalitatii minimale, plafonate si al statului suplu si echilibrat bugetar la nivel central si local, organizat pe baza subsidiaritatii, a sustenabilitatii financiare si a autonomiei fiscale. Implicit este nevoie de diminuarea atributiilor “statului” si de preluarea acestora cat mai mult in zona responsabilitatii individuale si a comunitatilor.

  6. Principiul transparentei cheltuielor publice.
    Fiecare comunitate are dreptul la a cunoaste destinatia sumelor pe care le aloca cheltuielilor comune, precum si alte detalii privitoare la acestea, bugetele fiind necesar a fi organizate pe conturi speciale in functie de destinatia lor.

  7. Principiul simplificarii si diminuarii prevederilor legislatiei, al dereglementarii si debirocratizarii.
    Simplificarea trebuie sa aiba loc cantitativ, una dintre modalitati fiind aceea a imposibilitatii  adaugarii in legislatie de prevederi fara dovada abrogarii unui numar cel putin dublu de pagini.