A fi manager privat într-o companie de stat este, probabil, coșmarul oricărui antreprenor obișnuit cu succesul pe o piață liberă. Dincolo de presiunea rezultatelor financiare ale unor companii aflate pe pierdere, un manager privat al unei entități de stat trebuie să suporte și presiunile politice și sindicale. “Într-o companie de stat, un manager are doar misiunea și posibilitatea de a “spăla” sau, cel mult, de a reașeza ferestrele într-o clădire strâmbă, ale cărei probleme sunt la fundație și ai cărei stâlpi sunt așezați greșit”, recunoaște Octavian Bădescu, acționar la Sameday Courier și fost Director Executiv al Prioripost – divizia de livrări rapide a Poștei Romane, într-un interviu acordat Profit.ro. În pofida experienței sale în domeniul curieratului privat, al marketingului direct sau al cercetării de piață (a fost acționat al Alo Curier, Dropmail & Sampling, More Results Marketing, Retailplus Eastern Europe), Bădescu a demisonat după nici jumătate de an, în septembrie 2013, din poziția de manager privat al Prioripost, pentru care solicitase un salariu de doar un euro pe lună. Ceea ce nu l-a descurajat, se pare, să revină în spațiu public, de această dată pentru a intra în politică.

Profit.ro: Care sunt concluziile pe care le-ați tras în urma experienței de câteva luni avută ca manager privat (Director Executiv al Prioripost – divizia de livrari rapide a Postei Romane – n.r.) la o companie de stat?

O prima constatare a fost ca problemele țin, în primul rand, de “sistem” și abia în al doilea rand de “protagoniști”. Personal am crezut ca “managementul profesionist” poate aduce îmbunatățiri decisive și, în principiu, așa pot sta lucrurile. Însă doar atât timp cat aceasta este și voința “proprietarului”, cât interesele acționarului converg, precum o fac în general în mediul privat, cu interesele managementului.

Iar la stat nu e cazul. Interesul politicului (care a acaparat până la confuzie noțiunea de “stat”) este votul și întreaga gamă de interese individuale subsecvente. “Proprietarul” de fapt sunt “contribuabilii”, care au o putere foarte disipată și exercitata rar, la alegeri, în timp ce proprietarul juridic este expresia lor politică, reprezentanții lor, prin instituțiile/ministerele pe care le conduc. În același timp, interesul managementului ține de performanta economică.

Avem de-a face, deci, cu o problema de proprietate, care conduce, spre exemplu, la realitatea faptului ca noi, în calitate de contribuabili și “acționari fără voie”, nu avem nimic de câștigat în buzunar dacă o companie “de stat” înregistrează profit, însă tăierea datoriilor când lucrurile merg prost ne afectează, întrucât face ca statul sa crească taxele, sa ne ia banii din buzunar pentru a acoperi gaura.

Cu alte cuvinte, într-o companie de stat, un manager are doar misiunea și posibilitatea de a “spăla” sau, cel mult, de a reașeza ferestrele într-o clădire strâmbă, ale cărei probleme sunt la fundație și ai cărei stâlpi sunt așezați greșit. La nivel de oameni, responsabilitatea aparține cu precădere celor care au chemarea de a îndrepta stâlpii, aceștia preferând, însă, comoda perpetuare a sistemului.

Citeste tot articolul pe PROFIT.RO