Se da urmatoarea problema de logica:

Daca antreprenorul este cel care isi asuma riscul, iar profitul este recompensa riscului, sunt indreptatiti moral la profit (dividende) “antreprenorii” care iau finantare 100 % de la stat (a se citi “contribuabili”) prin Start-up Nation ?

O a doua problema de logica:

Programele de “sprijinire a antreprenoriatului” se fac cu bani prelevati obligatoriu (prin taxe) de la contribuabili. Deci nu “statul” da, ci contribuabilii si nici unul, nici altul nu sunt actionari in aceste afaceri.

Atunci nu cumva vorbim de un program obligatoriu de redistributie a resurselor de la contribuabili la actionarii companiilor care produc/importa calculatoare (spre exemplu), la stat, la banci si la altii ?

Nu era mai bine, mai corect, mai eficient sa fie lasati acesti bani in buzunarul celor care ii produc si sa ii aloce acestia asa cum considerau de cuviinta ? Adica sa decida piata ? Tot in economie (implicit inclusiv si la stat) se reintorceau…

Dar prin aceasta redistributie nu cumva se prejudiciaza, pe langa cel de la care se preleveaza banii, companiile si oamenii carora piata le-ar fi alocat respectivele resurse ? Iar daca practic piata aloca cel mai eficient resursa, nu inseamna ca programe de tipul Start-up Nation sunt doar programe de subventionare a ineficientei tuturor partilor implicate, inclusiv a antreprenorilor ?

Ultima problema de logica:

Se afirma ca prin aceste programe, daca se aloca banii catre 10.000 firme obligate sa aiba cate 2 angajati, se creaza 20.000 noi locuri de munca. De unde se iau acesti 20.000 angajati ? Doar dintre cei aflati in somaj ? Sau cu precadere de la alte firme ? Cum se creeaza atunci “noul” loc de munca?

Statistic, peste 80 % din firme dispar in primii 3 ani. Iar la firmele nascute cu forcepsul prin aceasta subventie, procentul in mod normal va fi mai mare. Ce se va intampla de-a lungul acestor 3 ani cu acele noi locuri de munca create ? Nu cumva doar ai deviat economia si oamenii de la cursul lor cu aceasta vremelnica tentatie ?

Exista calcule economice realiste privind randamentul investitional (chiar si pentru stat) al acestor sute de milioane de euro cheltuite? Mie nu mi-a dat “pe plus”.

In final, avem o axioma cu care toata lumea este de acord: statul este cel mai prost administrator.

Implicit putem avea si o tema de meditatie: este intelept sa punem (ca societate) cat mai multe resurse la dispozitia celui mai prost administrator ? Caci iata ce face cu ele!