Sameday Courier a fost prima companie românească listată pe piață AeRO a BVB și prima companie de curierat listată la bursă românească. Acum, la doi ani distanță, am demarat procedurile și am intrat chiar în linie dreaptă pentru a ne delista. Suntem în măsură deci să facem un bilanț al acestei perioade și pentru a înțelege motivațiile delistarii, e important să ne întoarcem puțin la motivațiile listării.
La momentul listării, noi aveam anumite obiective pentru care am făcut respectivul pas, comunicate la timpul respectiv, obiective pe care ni le-am atins și astăzi sunt convins că și alte firme ce iau în calcul listarea pot avea de câștigat, în funcție de țintele urmărite: obținerea unei valori obiective, „de piață“ a companiei, creșterea vizibilității, a credibilității, motivarea fondatorilor, responsabilizarea managementului, a angajaților, exit parțial, eventual atragerea de fonduri șamd. După doi ani de prezență pe bursă, putem spune că obiectivele noastre, primele din lista de mai sus, au fost îndeplinite.
Referindu-ne la contextul actual, trebuie să ții cont de anumiți parametri – faptul că de la momentul listării s-au mai schimbat reglementările în dezavantajul nostru, faptul că luăm în calcul să ne schimbăm politica de dividende cu care se obișnuiseră actionarii și care le aducea venituri, evoluția lichidității de pe bursă etc. Totodată, ținând cont și de faptul că în afaceri trebuie să-ți lași cât mai multe opțiuni deschise, deci – uitându-ne către viitor – a trebuit să avem în vedere inclusiv păstrarea intactă a posibilităților de schimbare semnificativă la un moment dat a acționariatului – din câte am constatat mai greu realizabilă la bursă, ținând cont inclusiv de mărimea firmei, dar nu numai. Iar realitatea este că deschiderea mea la o variantă de „diluare” semnificativă prin creștere de capital era redusă, având în vedere dimensiunea companiei și a deținerilor mele, întrucât implicațiile ar fi fost prea mari pentru mine și prea mici ca efecte pentru companie.
Pe scurt – în viață trebuie să îți asiguri libertate de mișcare, ori prezența la bursă vine și cu anumite constrângeri care acum ar fi depășit beneficiile.
În concluzie, toți acești parametri au fost puși în balanță cu obiectivele deja îndeplinite ale listării și decizia strategică optimă în funcție de datele momentului a rezultat logic.
Dar trebuie subliniat faptul că întreaga istorie a Sameday Courier la BVB s-a dovedit un succes pentru absolut toate părțile implicate: actionarii majoritari, compania în sine, actionarii minoritari, piața de capital cu restul actorilor implicați în ea (ASF, BVB, consultanți, brokeri), s-a dovedit că bursa a avut un rol pozitiv. Acționarii minoritari – parteneri care au cumpărat în acești 2 ani acțiuni, acordându-ne o încredere pentru care le mulțumim, sper că și-au atins obiectivele – au beneficiat în fiecare an de dividende cu un randament semnificativ și au putut folosi și oportunitatea de a vinde acum crescându-și profitul, deci inclusiv manieră de delistare a companiei și relaționarea implicită în raport cu acționarii minoritari poate constitui un exemplu de abordare corectă și bună-practică pentru piața de capital din România.
Consider în continuare că – per ansamblu – listarea a fost un pas bun, chiar dacă ulterior au mai apărut anumite componente suplimentare – inclusiv pe zona de reglementare – care pot descuraja, anumite aspecte sunt – fără îndoială – perfectibile.
Spre exemplu – pentru companiile mici/medii de pe AeRO – odată cu listarea vorbim de o anumită birocrație suplimentară, care poate fi justificabilă până la un punct. Însă în cazul în care apar schimbări de reguli în timpul jocului, adică schimbări de regulamente, dacă sunt obligate să dea o dată exactă pentru transferul tuturor dividendelor, când ele au un cash-flow mai puțin predictibil, dacă e introdus Depozitarul Central că veriga obligatorie între emitent și acționar fără să ții cont de opțiunea acestora, dacă trebuie să fie achitate bianual costuri de auditare care impactează semnificativ profitul unei companii mai mici, dacă unele entități implicate (ASF, BVB) manifestă uneori o atitudine pe care antreprenorii o pot percepe ca una de superioritate (poate ca și de natură monopolistă) în raport cu ei – care sunt clienți și care îi finanțează până la urmă – sau dacă o eventuală procedură de delistare devine complicată și percepută eventual ca nejustificat de costisitoare – mai ales pentru firmele mai mici, toate aceste situații pot fi factori de natură să mai tempereze apetitul de listare al companiilor antreprenoriale, care în general oricum tind să se ferească de vreun prizonierat.
Implicit, cred că este bine ca între reglementatori și emitenți să se mențină un permanent dialog pe astfel de teme, cu deschidere la input-uri constructive. De asemenea, sub aspectul reglementărilor, piața AeRO ar trebui să fie mai relaxată comparativ cu piața principală, ori diferențele tind să dispară. Sunt deci aspecte care fără îndoială că suportă îmbunătățiri, însă noi opinăm că – per ansamblu – am colaborat destul de bine cu aceste entități care au un rol important în piața de capital.
Lichiditatea rămâne o problemă generală a pieței, chiar și pe piața principală, cu atât mai mult pe cea secundară și până la urmă o companie mică este în competiție și cu giganți pentru resursele limitate ale celor care investesc. Probabil însă că în timp se vor mai schimba lucrurile, odată cu ieșirea României din zona piețelor „de frontieră“ va mai crește interesul investitorilor, însă raportat la viață unei companii anume sau la viață unui anume individ, timpul acesta se poate dilata prea mult.
Aș mai aduce în discuție un aspect – dimensiunea companiei, free-float-ul, lichiditatea redusă sau un număr relativ mic de investitori pot oferi și alte surprize, mai ales unei companii mici-medii. Spre exemplu, noi am tratat acționarii minoritari cu respect de la început până la sfârșit, au avut de câștigat semnificativ.
Spun aceasta, întrucât piața de capital nu oferă din păcate multe exemple pozitive în privința comportamentului pe care acționarul majoritar îl are în raport cu minoritarii, care în multe cazuri au avut de pierdut – au fost diluați, lăsați fără dividende, s-a intrat deliberat în insolvență șamd, probabil că și datorită acestor lucruri „minoritarii” au dezvoltat ca răspuns anumite caracteristici. Dar comportamentul nostru a fost – din această perspectivă – unul exemplar (deși putea fi și altfel), chiar dacă ne-a costat financiar această manieră – una normală până la urmă. Pentru mine, credibilitatea generată de o abordare corectă este cel mai important activ al antreprenorului, al omului de afaceri.
Există însă riscul (și noi am experimentat și această situație) să nu ți se răspundă cu aceeași monedă din partea tuturor. Unii acționari nu te tratează ca pe un partener, ți se pot adresa răutăcios și pe un ton cam nepotrivit. Sau câțiva dintre cei cu dețineri mai semnificative pot încerca în mod oarecum grupat să speculeze o intenție de delistare, încercând să împiedice acumularea procentului minim de 95 % necesar delistarii, pot încerca să te boicoteze, chiar dacă în cvasi-totalitatea lor au câștigat pe perioada în care s-a coexistat împreună că parteneri în acționariat. Pentru câțiva poate să nu conteze faptul că (indiferent de motive) dorești să delistezi în mod corect, achiziționând toate acțiunile printr-o oferta care relevă respect în raport cu încrederea acordată de către investitori.
Deci iată că un emitent se poate confrunta și cu situații de „sindicalism bursier”, cu oameni care nu vor decât să obțină mai mulți bani de la acționarul majoritar, indiferent de circumstanțe. Și poate că uneori și reușesc și asta îi face să persevereze. Ideea e că este cam deranjant, dar reprezintă o realitate, se poate încerca o formă de presiune din partea unor acționari minoritari și asta se poate solda pentru acționarul majoritar cel puțin cu un gust amar. Adică asociații (partenerii) tăi, cărora nu le-ai produs niciun prejudiciu – dimpotrivă, pot intenționa să îți facă rău. Eu înțeleg și speculația și nevoia de maximizare a profitului, însă etica în afaceri cere să te mai uiți și la situația de ansamblu și la cu cine ai de-a face și să răspunzi la respect cu același respect. E și o acțiune împotriva propriului interes până la urmă, ce câștigă dacă compania rămâne listată împotriva voinței majoritarului care a mai și fondat-o ? Cred că riscă să aibă numai de pierdut.
Iată deci că inclusiv această mentalitate și această manieră de lucru a anumitor speculanți de pe bursă pot constitui un semnal descurajator pentru cei care intenționează să se listeze. Este din păcate un risc și per global dăunează pieței, începi să înțelegi și de ce anumite companii sunt tentate să evite bursa.
Relația majoritar-minoritar este una în dublu sens și poate că brokerii, ASF și BVB ar trebui să își orienteze eforturile educaționale și poate nu doar educaționale, inclusiv către această direcție, nu doar către a-și avertiza superior-paternal și public emitenții atunci când fac neintenționat vreo greșeală de formă. Și probabil că se vor găsi și emitenți care să sprijine astfel de demersuri.
Revenind la un ton mai optimist și la viitorul bursei în ansamblu – deosebit de importantă pentru credibilitatea acestei piețe este și evoluția companiilor listate, să ofere satisfacție investitorilor, rezultatele să fie bune și relația corect croită, toți actionarii vechi și noi sunt parteneri și trebuie să se trateze reciproc ca atare, subliniez acest lucru. Noi – mai ales ca deschizători de drum pe piață AeRO – am simțit o responsabilitate și mă bucur că am reușit să ne achităm cu succes de ea.
Listarea se poate dovedi o mișcare potrivită pentru o companie, la momentul potrivit. Însă, așa cum am mai declarat – a fi listat la bursă vine cu avantaje și dezavantaje, în funcție și de momentul în care se află compania, de strategia și de obiectivele ei, iar lucrurile trebuie judecate și contextual, de aceea este nevoie și de flexibilitate.
Dar până la urmă este și dezvoltarea bursei un proces de durată, un demers important pentru România, la care suntem onorați că am putut și noi să contribuim, reciproc avantajos, într-un moment atât de relevant.
Articol publicat pe site-ul: https://www.profit.ro/opinii/doi-ani-pe-bursa-16656362
