Un spectru sumbru bantuie prin Europa. Evenimentele din Cipru din urma cu doi ani sau ceea ce se intampla acum in Grecia, sunt parte din indiciile care arata cat de daunatoare poate fi asa-zisa dezvoltare axata pe acumularea de datorii nesustenabile, facute cu implicarea directa a statului (reprezentat de politic), si in final, pe spinarea acelor contribuabili capabili si de a produce si de a realiza economii, nu doar sa consume. “Creditorul international “ mult blamat esti chiar tu.

Incep prin a aminti ca in secolul trecut, veniturile statelor au crescut de la aproximativ 5-10% până la 30-60% din PIB și continua si in prezent sa creasca. Incotro mergem urmand aceasta tendinta?

Chiar și așa, majoritatea statelor sunt în imposibilitatea de a-si echilibra bugetele, rezultatul fiind o datorie publică acumulată, care este, de fapt chiar mai mare decât percepția, pentru că o datorie publică ar trebui să fie comparata nu la PIB, ci numai la veniturile statului. Datoria publică + privată ar putea fi comparata cu PIB, pentru a fi corect. Cine va plăti, in cele din urma, fie prin inflatie, fie prin bail-in? Cei care detin un patrimoniu, cei care au economisit… De ce ? Simplu. Pentru ca sunt singurii care au. Si pentru asta trebuie pedepsiti. Confiscarea depozitelor se numeste astazi “masura pentru asigurarea stabilitatii financiare “.

Crizele din Cipru si din Grecia, plătite de cei care reușesc să facă economii nu au fost în primul rând o problemă eminamente bancara (aici “rezerva fractionara “ isi are si ea rolul ei important), ci o problemă de insolvență a statelor care au împrumutat fără sa poata să mai plătească înapoi nici macar dobanzile.

Si în Romania, ceea ce auzim mereu ca agenda publică este “cum să aducem mai mulți bani la bugetul de stat” in loc de “cum sa reducem cheltuielile statului”.

Acestea nu sunt semne că suntem pe drumul cel bun și, ca urmare a acestei tendințe, putem deveni într-o generație sau două o populație exploatată, mai săraca și fără mecanism de apărare împotriva agresiunii unui stat omnipotent.

Este necesar sa schimbam aceasta paradigma paguboasa, avem nevoie sa folosim statul ca organizație pentru beneficiul cetățeanului, trebuie să ne recâștigam conceptul de “stat”, care a fost confiscat de politicienii etatisti într-o maniera așa-numita “democratica” și este necesar a incuraja pe cei care sunt dispuși să lucreze și să-și asume riscuri.

Este necesara adaptarea formei actuale a democrației, forma care poate fi calificata ca orice, mai putin ca “putere a poporului”, așa cum ar trebui sa fie.

Apare o întrebare retorică: Ce putere avem, atunci când e împărțită în milioane de unități egale, exercitata o data la fiecare patru ani, și prin alegerea unor reprezentanți care conduc la randul lor prin alti reprezentanți, in scopul de a administra și consuma resurse produse de alții?

Mergand in continuare in directia solutiilor concrete, tinand cont de faptul ca “sistemul” este profund bolnav, cel mai eficient mod de a reforma și vindeca un sistem cancerizat este taierea finantarii.

Este necesar să găsim o modalitate de a limita veniturile statului si posibilitatile acestuia de a se imprumuta prin intermediul politicului si in numele contribuabililor sai. Este bine cunoscut faptul că statul este cel mai prost administrator. Este economic responsabil sa punem la dispozitie mai multe resurse celui mai prost administrator ?

Pentru ca tot sunt la moda referendumurile, poate ca ar fi bine ca orice imprumut sa fie autorizat doar pe baza de referendum sau (si mai bine) numai in baza unei imputerniciri exprese a fiecarui contribuabil capabil de a rambursa cota sa de rate si care sa isi asume responsabilitatea individuala in aceasta directie.

Poate ca unii vor spune “bine, dar cum să reducem veniturile statului, avem atât de multe nevoi și resurse atât de puține, am subfinanța diferite domenii”. Este o întrebare legitimă.

Prin urmare, ar trebui să fim capabili să abordam subiectul și implicit sa discutam despre refefinirea rolului si atributiilor statului: A mă proteja pe mine de potentiala agresiune a ta asupra mea ? Sau include si protejarea mea improtriva propriei agresiuni (inclusiv financiare) impotriva mea ?

Eu cred ca noi, ca societate, nu ne permitem asumarea unor astfel de costuri aferente, datorita simplului fapt ca ar fi nelimitate.

Avem deci nevoie a facilita o trecere catre asumarea “responsabilitatii individuale”.

Aici putem menționa că există suficient loc pentru reforme și de îmbunătățire pe domenii cum ar fi asistența medicală, șomaj, salariul minim, pensionare, suport social și așa mai departe.

Este nevoie a redefini si a responsabilitățile statului și a lasa mai multe domenii spre administrare de catre zonele private, împreună cu reduceri aferente de taxe si impozite. Ceea ce se observa în România, cel puțin, este că noi crestem plățile obligatorii pentru serviciile de stat pe care unii dintre noi nici nu le mai folosesc, preferand să rezolvam problemele noastre prin noi înșine, pe costurile noastre suplimentare, in zona privata (invatamant, sanatate).

Trebuie să ne gândim in acelasi timp la sancțiuni politice pentru deficitele bugetare permanente care devin nesustenabile.

Este necesar sa abordam pierderilor financiare a întreprinderilor de stat, procedura datoriei tăiate practicata astăzi de guvern fără restricții majore ar putea deveni, de exemplu, obiectul unui referendum, similar cu o Adunare Generală dintr-o societate comerciala.

Trecand la concluzii, în opinia mea, astăzi suntem în fața unui așa-numit “stat al bunăstării”, care pretinde să aibă grijă de noi.

Astăzi unii cetățeni cred că au un drept la o existență garantata pusa la dispoziția lor prin impozitarea și redistribuirea veniturile altora. Ei cred că restricționarea libertății economice și supra-reglementarea afacerilor le va oferi siguranță împotriva riscurilor vietii.

Timp de cateva decenii, statul paternalist a schimbat caracterul oamenilor, cauzand dependenta si o pasivitate in crestere.

Este într-adevăr necesar să se experimenteze o fază de comunism global si de saracie înainte de momentul in care clopotul libertatii va suna din nou, de aceasta data cu o putere de neoprit?

În opinia mea, dezbaterea ideologică astăzi nu mai este între socialism, liberalism, populari, democrați și așa mai departe.

Conflictul de astazi și de mâine este între mai mult sau mai puțin stat prezent în viețile noastre. Este despre a alege intre o guvernanta intr-o permanenta crestere si un spirit de pionierat.

Acest lucru este cea mai importanta bătălia a generatiei noastre si in aceasta sta si o buna parte din rezolvarea viitoare a problematicii datoriilor suverane.

Iar scopul unor articole ca cel de fata este de a influența rezultatul.

Trebuie sa dam la o parte bona de pe spinarea noastra.